PROLOG
Psalmii sunt o colecție de 150 de poeme, cântări și rugăciuni care provin din diferite momente ale istoriei poporului Israel. Șaptezeci și trei dintre acești psalmi au legătură cu regele David, poet și cântăreț în duh profetic. Sunt și alți autori în afară de David: Asaf, care a compus 12 psalmi, fiii lui Core, care au compus 11, și alți rugători de seamă ai cultului vechi ebraic. Doi psalmi sunt scriși de regele Solomon, fiul lui David, și unul este atribuit profetului Moise. Iar aproape o treime dintre psalmi au autori anonimi.
Deși multe dintre aceste ode erau dedicate cultului și cântate de corul Templului din Ierusalim, Cartea Psalmilor nu poate fi văzută doar ca o carte de cântări bisericești. În timpul exilului babilonian aceste imnuri străvechi au fost culese și așezate, ordonate, în ceea ce cunoaștem acum drept Cartea Psalmilor, cu o formă unică și un fir roșu care o străbate de la primul psalm până la ultimul.
STRUCTURĂ
În tradiţia creștină ortodoxă, cei 150 de psalmi au fost împărţiţi în 20 de catisme, delimitate între ele de scurte rugăciune treimice cu caracter penitenţial. Însă Cartea Psalmilor (sau Psaltirea) are la origine o altă structură, fiind împărțită în cinci capitole:
- Cartea Întâi (psalmii 1 – 40)
- Cartea a II-a (psalmii 41 – 71)
- Cartea a III-a (psalmii 72 – 88)
- Cartea a IV-a (psalmii 89 – 105)
- Cartea a V-a (psalmii 106 – 150)
Pentru a înțelege această suită de cinci cărți trebuie să privim înspre ultima dintre ele, unde fiecare psalm începe și se termină cu îndemnul Lăudați pe Dumnezeu sau Aliluia (=hallelu-Yah, unde hallel înseamnă cântare voioasă de laudă și Yah este prescurtarea tetragramei Numelui lui Dumnezeu, YHWH). Acest îndemn străbate toată Psaltirea, mai ales la sfârșitul psalmilor de hotar dintre cele cinci diviziuni; fiecare dintre ei se încheie cu acest îndemn de a lăuda pe Dumnezeu, urmat de Amin. Amin.:
- Psalmul 40: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac și până în veac. Amin. Amin.
- Psalmul 71: Binecuvântat este numele slavei Lui în veac și în veacul veacului; tot pământul se va umple de slava Lui. Amin. Amin.
- Psalmul 88: Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin.
- Psalmul 105: Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac și până în veac. Tot poporul să zică: Amin. Amin.
TÂNGUIRE ȘI LAUDĂ
La o primă vedere, psalmii par a fi de diferite tipuri, cu o plajă vastă de subiecte – și nu este greșită părerea. Datorită diversității lor, cititorul-rugător își poate regăsi multe momente ale vieții sale reflectate în psalmi și dobândește sprijin duhovnicesc prin parcurgerea lor în stare de rugăciune. Nu e de mirare, întrucât psalmii au fost alcătuiți având evenimente reale la bază, cum ar fi perioadele de prigonire ale lui David, când era vânat de oamenii lui Saul, ori momente crunte de boală trupească, când autorul se găsea în pragul morții, ori situații de acuzare falsă și de trădare din partea prietenilor.
Tonul dat de psalmii care ating aceste diverse necazuri ale vieții de zi cu zi este acela de tânguire: autorul este îndurerat, tulburat și mâniat de faptele nedrepte care i se întâmplă lui și celor din jurul lui. Acești psalmi atrag atenția asupra răului care se lucrează în lume și cer îndrumarea lui Dumnezeu cu privire la modul în care să se răspundă răului fără îndepărtarea de Legea Domnului. Psalmii de tânguire sunt numeroși în prima parte a Psaltirii, dominând primele trei cărți.
Printre ei încep să se distingă însă și un alt tip de psalmi: aceia de bucurie și de laudă, care atrag atenția asupra binelui din lume. Ei arată cum lucrează Dumnezeu în viața oamenilor și îndeamnă la recunoștință și laudă, cuvenite Domnului nostru. Acești psalmi de laudă încep să fie mai des întâlniți în ultimele două cărți ale Psaltirii.
Prin acest balans între tânguire și laudă (întâlnite adesea chiar în contextul aceluiași poem) psalmii ne învață înțelepciunea și credincioșia: înțelepciunea de a accepta durerea fără a o lăsa să ne schimbe în rău viața și credincioșia de a rămâne fideli făgăduinței Domnului – aceea că omul care umblă în căile Legii nu va fi părăsit de Domnul și va vedea biruița Lui asupra răului.
LEGEA ȘI MESIA
Dincolo de aspectul practic-duhovnicesc al acestor poeme, într-un plan mai adânc și tainic, Cartea Psalmilor este străbătută de duhul profetic. Profeții (sau prorocii) sunt acei oameni aleși de Dumnezeu ca vase ale Cuvântului Său. Pot fi numiți pe drept avocați ai Domnului (lat. advocare = a da voce, a reprezenta) și văzători ai tainelor Lui; de altfel, cuvintele ebraice care îi desemnează sunt navi (purtător de cuvânt) și hoze/ roe (văzător).
Cartea Psalmilor debutează cu un îndrumar al celui ce este credincios Legii Domnului, al celui care poate fi vrednic de a fi numit fiul al lui Dumnezeu: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut; ci în legea Domnului e voia lui și la legea Lui va cugeta ziua și noaptea.
Cuvântul ebraic pentru Lege este Tora, care înseamnă învățături sau instrucțiuni. Primele cinci cărți din Biblie (Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numerii și Deuteronumul), scrise conform tradiției de către Moise, sunt numite Tora sau Pentateuhul (gr. penta = cinci). În tradiția rabinică aceste cinci cărți reprezintă Legea scrisă, care își găsește completarea în Legea orală (Talmud și Midrash).
De-a lungul Psalmilor este revelat faptul că Legea este ca un far pe vreme furtunoasă, ca toiag de susținere când puterile slăbesc: în momentele de îndoială, frică, durere psalmistul poate nădăjdui în mila lui Dumnezeu întrucât a fost credincios Legii Lui. Această încredere neclintită este îngemănată cu așteptarea Împăratului-Mântuitor al lui Israel, Care va aduce izbândă împotriva vrăjmașilor și va restaura pacea. Sunt câteva paliere de așteptare, exprimate de structura cvintuplă a Psaltirii:
Cartea 1: David împăratul, care poartă Legea Domnului în inima lui ziua și noaptea, model de credincioșie pentru Israel, este simbolul viitorului Împărat-Mântuitor, Mesia.
Cartea 2: Mesia va împărăți peste toate neamurile, îndeplinind făgăduința dată lui Avraam.
Cartea 3: După exilul în Babilon, linia împărătească a fost întreruptă, dar psalmistul se roagă pentru restaurarea seminției regale a lui David, din care se va trage Mesia Împăratul, numit fiul lui David, Împlinitorul Legii.
Cartea 4: Dumnezeu este împărat peste toată creația, împărăția Lui nu are sfârșit.
Cartea 5: Are în centru cel mai lung poem din Psaltire, cu versetele în ordinea alfabetului ebraic, care explorează frumusețea și utilitatea Legii. Acest psalm este bordat de poeme cu puternic ecou mesianic de așteptare și laudă.
EPILOG
Cartea Psalmilor a rămas pentru Biserică modul de rugăciune cel mai profund şi mai inspirat. Această carte a fost aleasă ca temelie a slujbelor mai ales din pricină că Însuși Domnul nostru Iisus Hristos a folosit limbajul psalmilor pentru a ne transmite învățăturile Sale dumnezeiești și mântuitoate. Psalmii se regăsesc în toate slujbele creştine şi le umplu de duhul profetic. Totodată, psaltirea rămâne una din principalele cărţi de cult, frecventată mai ales în mânăstiri (fericitul Augustin spunea că iubirea psalmilor a dat naştere monahismului).
În biserica noastră citim în fiecare Luni câte una sau două catisme din Cartea Psalmilor, urmate de un atelier biblic de tâlcuire a lor.
recomandare de lectură:
- Psaltirea
- Psaltirea audio
- Omilii la Psalmi, de Sfântul Vasile cel Mare
resurse:
- Psaltirea Vespasiană, sec. al VIII-lea
- Photo by Aaron Burden on Unsplash
- resurse Canva
