Postul Mare

Postul Mare reprezintă postul prin excelență al Bisericii. Prin întinderea sa, Postul Mare constituie o imitare de către creștini a postirii lui Iisus, după Botezul Său, în pustiul Iudeii, vreme de 40 zile și 40 de nopți. Totodată, prin poziționarea sa în cadrul perioadei bisericești a Triodului, premergătoare Paștelui, Postul Mare are un rol pregătitor în vederea sărbătoririi de către creștini, în mod cât mai adecvat, a Praznicului Învierii lui Hristos. De altfel, întreaga perioadă bisericească de 10 săptămâni a Triodului, în care sunt incluse cele 40 de zile ale Postului Mare, este menită pregătirii creștinilor pentru Sărbătoarea Sărbătorilor (o denumire liturgică, mai puțin cunoscută, acordată Paștelui creștin).

Etapa premergătoare

Mai precis, Postul Mare este precedat și pregătit de prima etapă a Triodului ce se întinde pe durata a 22 de zile (anul acesta între 25 februarie și 17 martie), punctate de patru Duminici care, prin tematica lor, oferă creștinilor reperele vieții duhovnicești necesare angajării eficiente pe calea urcușului spiritual spre Învierea Domnului (cum este numită, în calendarele bisericești, sărbătoarea Sfintelor Paști):

a) în Duminica întâi (a Vameșului și a Fariseului) a fost evocată smerenia, cea dintâi dintre virtuți (și singurul remediul împotriva celei dintâi patimi – mândria) fără de care nu se pot dobândi, în această perioadă de efort ascetic, pocăința și iertarea păcatelor;

b) Duminica a doua (a Întoarcerii Fiului risipitor) a fost dedicată chiar pocăinței (metanoiei), leacul prin care Hristos Dumnezeu tămăduiește ființa umană de bolile provocate de patimi și păcate;

c) Duminica a treia (a Înfricoșătoarei Judecăți) a fost punctată de importanța aducerii aminte de moarte, ca extremitate a vieții fiecărui om, și, prin aceasta, de extremitatea ultimă a istoriei reprezentată, în viitor, de A Doua Venire a lui Hristos și de Judecata de Apoi, când iubirea milostivă a omului va avea un aport esențial la moștenirea Împărăției cerurilor;

d) în sfârșit, în Duminica a patra (a Izgonirii lui Adam din Rai) este evocată extremitatea inițială a istoriei, vremea începuturilor, context în care a avut loc căderea protopărinților umanității în păcatul neascultării de Dumnezeu ce a avut drept consecință moartea, care a fost biruită de Hristos prin Învierea Sa, sărbătorită șapte duminici mai târziu, de Paște (anul acesta, în ziua de 5 mai).

Totodată însă, cele trei săptămâni și o zi, premergătoare Postului Mare, sunt și o invitație adresată creștinilor de a se pregăti treptat pentru asumarea abstinenței alimentare intrinseci postului, fiind călăuziți de la nepostirea totală (în prima săptămână), prin postirea de două zile (miercuri și vineri în săptămâna a doua), respectiv prin reținerea de la carne (în săptămâna a treia), până la postirea totală (specifică Postului Mare și Săptămânii Mari, cunoscute mai ales sub denumirea de Săptămâna Patimilor sau a Pătimirilor, cu care se încheie Triodul).

Postul mare

Tensiunea duhovnicească specifică acestei etape preliminare, menite să stărnească zelul ascetic al creștinilor, este întreținută și amplificată de rânduiala și tematica slujbelor Bisericii din timpul celor 40 de zile ale Postului Mare. Astfel, în prima săptămână a Postului, prin Canonul Mare al Sf. Andrei Criteanul, inclus gradual în slujba Pavecerniței Mari din serile zilelor de luni până joi (anul acesta, în zilele de 18-21 martie), Biserica îi invită pe creștini să pătrundă cu asalt în arena postului, punându-le înainte potrete biblice ale oamenilor păcătoși și drepți, și invitându-i să conștientizeze că, prin propria viața păcătoasă, s-au asemănat celor dintâi, dar să râvnească să devină asemenea celor de pe urmă.

În Duminica întâi din Post, a Ortodoxiei (anul acesta în ziua de 24 martie), creștinii angajați în regulile duhovnicești ale postului sunt chemați să se bucure de triumful dreptei credințe asupra iconoclasmului și asupra tuturor învățăturilor false, prilej de a puncta faptul că practicarea virtuților în timpul Postului Mare trebuie să fie dublată de ortodoxie, ca asumare și mărturisire a dreptei învățături de credință.

Duminica a 2-a din Post, a Sf. Grigorie Palama (anul acesta în ziua de 31 martie), prelungește tema duminicii anterioare, prezentând creștinilor, prin modelul vieții și învățăturii acestui mare dascăl și apărător al ortodoxiei, faptul că biruința asupra patimilor și a învățăturilor greșite se dobândește prin înfrânare, post, rugăciune neîncetată și hrănirea minții și a sufletului cu cuvintele dreptei învățături creștine, încă de la începuturile efortului ascetic.

În Duminica a 3-a din Post, a Sfintei Cruci (anul acesta în data de 7 aprilie), Biserica celebrează anticipat venerarea Crucii lui Hristos din Vinerea Marea, totodată, îndemnându-i pe creștini să persevereze în a-și purta propria cruce, ca răstignire duhovnicească prin înfrânare și post, alături de Hristos, și reamintindu-le rolul fundamental al Crucii, prin care Iisus Hristos a adus umanității Învierea.

Duminicile a 4-a din Post, a Sf. Ioan Scărarul, și a 5-a, a Sf. Maria Egipteanca (anul acesta în zilele de 14, respectiv 21 aprilie), sunt dedicate acestor două icoane vii ale vieții duhovnicești în Hristos, la care privind creștinii aflați în pregătirea pentru Paște își vor putea înviora zelul ascetic, în ultimele două săptămâni ale Postului Mare, perseverând, chiar și la capătul eforturilor, în înfrânare (al cărei chip este Sf. Ioan Scărarul) și pocăință (întruchipată de Sf. Maria Egipteanca).

Timpul liturgic dintre aceste ultime două Duminici ale Postului Mare este punctat de două Utrenii speciale, săvârșite ca slujbe de priveghere, anume Denia Canonului Mare (anul acesta în seara zilei de 17 aprilie – când este reluat în integralitate Canonul Sf. Andrei Cretanul), respectiv Denia Acatistului Bunei Vestiri (anul acesta în seara zilei de 19 aprilie – ca semn al încrederii creștinilor în ocrotirea Maicii lui Dumnezeu și ca prelungire a evocării Bunevestiri, prăznuite anual în data de 25 martie).

Încheierea Postului Mare, în Vinerea de dinaintea Sâmbetei lui Lazăr (sărbătorite anul acesta în data de 27 aprilie), nu presupune însă sfârșitul pregătirii prin postire pentru Paște, întrucât cele 40 de zile de post, vor face loc celei de-a treia și ultimei etape a Triodului, reprezentată de Săptămâna Patimilor, în care creștinii, prelungind postirea, sunt chemați de Biserică să retrăiască dramatic o serie de momente importante din viața lui Hristos ce vor culmina cu Pătimirile, Răstignirea și Moartea Acestuia, pentru ca imediat după odihna Sâmbetei celei Mari, să aibă parte, din abundență, de bucuria și lumina marelui Praznic al Învierii, ca mărturie a triumfului virtuții și vieții asupra păcatului și a morții.

Intensul program duhovnicesc al Postului Mare și al întregii perioade pregătitoare pentru Paște, constituie o discretă, dar fermă invitație adresată de Biserică întregii societăți de a se angaja pe calea recuperării sensurilor profunde și ultime al vieții umane, care nu este menită, în mod ultim și tragic, morții, ci vieții nesfârșite în comuniune cu Dumnezeu.

   resurse:

împărtășește și altora

vrei să afli mai multe?

Începutul Anului Bisericesc – timpul cercetării

Pentru orice lucru este o clipă prielnică și vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naști și vreme să mori; […] Vreme este să plângi și vreme să râzi; vreme este să jelești și vreme să dănțuiești. […] Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase și la timpul lor. (Ecclesiastul 3)

citește mai departe
Concert “Iată, Mirele vine”

Pe Mirele, fraţilor, să-L iubim, candelele noastre să le îngri­jim, în virtuţi strălucind şi în cre­dinţă dreaptă; ca să intrăm împre­ună cu Dânsul la nuntă gătiţi, cu fecioarele cele înţelepte ale Dom­nului. Că Mirele, ca un Dumnezeu, dă tuturor dar cunună nestricăcioasă.

citește mai departe
Canonul cel mare

Adusu-ţi-am aminte, suflete, de la Moise facerea lumii, şi toată Scriptura cea aşezată de acela; care îţi povesteşte ţie de cei drepţi şi de cei nedrepţi…

citește mai departe
Scroll to Top